Aproape
Mi se face rău de singurătate
întreținută de nori plumburii
Plouă cu această sinceritate
peste deșertul din inima mea
Caut universuri paralele
în care sunt mântuit de durere
Acolo ochii mei sclipesc
prin flori răsucite în lumină
Nu-i timp de reflexie
pe suprafața timpului
Acum îmi adun atomii
pe cărarea ultimului vals.
Dansez cu metafora mea
încet, să nu deranjez pietrele
Ele vor fi tot acolo
când îmi voi pierde semnătura