1000 de nopți și o zi - Fulg de nea
Privesc stâncile golașe peste care vântul șuieră ușor. În față, disting un platou unde există echipament tehnologic. Două antene uriașe, susținute de stâlpi ancorați cu fire de diametrul mâinii sunt îndreptate către norii plumburii. Mă apropii precaut, privind prin casca aburită. Ecranul din mijlocul aparaturii îmi atrage atenția și deslușesc un scris necunoscut, asemănător hieroglifelor antice. Într-un colț, numărul segmentelor scade constant și mă gândesc că poate fi numărătoare inversă. Sirena pornește nervoasă și îmi acopăr, instinctiv, zona urechilor. Mânușile sunt incomode și ecoul sinistru mă determină să îngenunchez lângă o construcție paralelipipedică din interiorul căreia se simte vibrația unui motor care se turează. Norii par deranjați de o structură necunoscută. Se dau la o parte și permit apariția unui obiect strălucitor, de mărime impresionantă. Îl privesc înmărmurit! Un fulg de nea coboară către solul planetei. Estimându-i mărimea, pot specula că viteza sa este considerabilă. Îi admir perfecțiunea și observ în mijlocul său o zonă de culoare albastră care contrastează cu albul imaculat. Aproape de capătul călătoriei încetinește și se așază pe câmpia nesfârșită, cu vârfurile înfipte în sol. Alarma se oprește brusc și liniștea este îndulcită de sunete plăcute. O melodie armonioasă umple zările și merg către capătul platoului, de unde fulgul de nea se vede în toată splendoarea. Sunetul este rezultatul vântului care trece prin structura perfectă. Pata de culoare se intensifică și ies la iveală ființe asemănătoare miriapodelor. De la distanță par minuscule, dar știu că nu este așa. Sunt vioaie și observ că au comportamentul erbivorelor. Se opresc în dreptul pâlcurilor de verdeață care însuflețesc peisajul și se hrănesc. Din când în când își ridică antenele de pe capete și le lasă să vibreze. În clipele acelea albastru ciclamen se luminează. Le urmăresc minute întregi, fascinat de spectacol. Pe măsură ce se satură, se cațără pe structura fulgului și dispar în interior.
Aș vrea să mai rămân pe această lume, însă dimineața sosește.
Numele meu este Vic La'Plante și trăiesc ceva peste închipuire. Virusul contactat sau inoculat mă determină să experimentez în fiecare noapte ceva incredibil.
Nu știu ce va urma, dar după fiecare întuneric urmează aceeași zi.