Salvează-mă
M-am agățat de o rază de soare din apus,
I-am ascultat povestea ce aproape m-a răpus.
Când a plecat din soare, precum fecioara din poveste,
Purta cu dânsa fericirea s-ajungă peste creste.
A tot zburat prin spațiu și-n opt minute minunate,
Și-a tot clădit în minte doar gânduri luminate.
Albastrul locului ce i-a adus în cale șansa din destin,
I-a încălzit misterul prin cerul cel senin.
În grabă a trecut de creste și a simțit declinul,
Și tot a coborât spre vale, simțind la gust străinul.
Pentru o clipă, s-a așezat pe mâna unui om,
Și i-a încălzit tăcerea din singurul atom.
Salvează-mă, străine, nu mă lăsa să pier,
Nu vreau pe mâna ta să fiu un prizonier.
Destinul meu e altul, să încălzesc a lumii creste,
Și de aici, de jos, să mă privești ca pe o poveste.
Precum atâtea sorți, nici raza n-a avut noroc,
Și-a consumat destinul în tot același loc.
A apucat să-și spună o ultimă dorință,
Și a pierit pe mână, drept singură sentință.