Narcoză temporală
Când ridul de pe buza ta s-a contopit în mine,
Narcoza temporală a început să domine.
Și cât a mai ținut acel superb sărut,
Că se va termina, a fost ce m-am temut mai mult.
Din stele, amnezia mi-a strămutat voința,
Și am rămas privind cum vine suferința.
Cu fiecare pas ce te ducea departe,
Pierdeam din inimă și mă îndreptam spre moarte.
Trăiesc de atunci drept-dependent de tine,
Și-mi caut doza ce-n viață mă mai ține.
Te rog revino și mai sărută-mă o dată,
Și dă-mi narcoza în scala cea adevărată.