Vis de fluture
M-aș metamofoza în fluture, cântând în polenul aripii,
Aș căuta un loc retras, să-mi trăiesc ziua ce va să vină.
De acolo aș privi destinul, fără să induc principii,
Aș fi atât de cuminte, în această dulce lumină.
Rapsodia apusului mi-ar proiecta aripi de condor,
Și însuși universul ar fi martorul trăirilor intense.
Pentru o clipă, aș roti continente pline de dor,
Cu flori îmbrăcate și veșminte atât de imense.
După o oră, când noaptea câștigă fără să lupte,
Întreaga măreție se va ascunde în inima pe care o chem.
Voi fi fericit că în aceste unice clipe abrupte,
Pot fi un fluture îndrăgostit de destinul suprem.