Fumul din amurg
De privești cu ochi blajini ulița pierdută-n deal,
Șerpuind printre cămine înșirate în ritual,
Ai să fii vrăjit de cale și mirosul crud de brad,
Te va-nvălui în suflet, al minunii crud răsad.
De ridici în suflet scară și cinstești pământul reavăn,
Ce susține nemurirea și destinul pe un leagăn,
Ai să simți copilăria peste fumul din amurg,
Ș-ai să vrei pentru o clipă să devii un dramaturg.
De te ascunzi în ochii lor, ai țăranului oglindă,
Luminați de bunătate și de dor ce o să aprindă,
Ai să crezi că ești acasă, pită caldă sărutând,
Ș-un veșmânt curat de înger, peste umeri așezând.