Mi-e dor
Plouă cu picături întinse și reci,
Noiembrie amestecă clipele seci.
În zare mireasma aduce a ninsoare,
Ziua își pierde a luminii hotare.
Privesc pe geam trecătorii grăbiți,
În ale lor gânduri, cu toți absorbiți.
Prezentul mi-aduce aminte de un dor,
Scorțișoară, măr ș-un tainic cuptor.
Mi-e dor de lemnul sfâșiat de foc,
De plăcinta tihnită cu ștergar la un loc.
Mi-e dor de liniștea timpului frumos,
De mustul târziu, zglobiu și spumos.
Ș-aș mai vrea trei nuci și ceva sare,
Să ridice vremelnic a timpului hotare.
Să mai trăiesc, măcar pentru o clipă,
Copilăria mea și a ei magică aripă.