Lună în baladă
Lună bună, lună plină,
Spune-mi, cine e de vină?
Că te uiți în ochii mei,
Ș-ai răspunde, dar nu vrei.
Îmi zâmbești, rotundă toată,
Mândră și prea-luminată.
Și-ți întinzi voalul pe apă,
Mă vrăjești fără de pleoapă.
Știu că ești nemuritoare,
De iubire păstrătoare.
De aceea te-aș ruga,
Să îmi dai din fala ta.
O secundă, de vei vrea,
Dă-mi, te rog, puterea ta.
Să văd cum este iubirea,
Strălucind precum ți-e firea.