Ecou spre stele
Mi-a rămas inima agățată de tine,
Precum un tablou colorat cu suspine.
Stau și-i privesc nuanțele de violet,
Acuarelă reală, cu motive de suflét.
Mi-a rămas un ecou al irisului tău,
Ce umblă desculț prin anotimpul său.
Simt pulsul clipei ce vine spre mine,
Precum susurul unei apei cristaline.
Mi-a rămas praf de stele pe tălpi,
Și-l folosesc pe al creației stâlpi.
Încă mai cred că te voi întâlni,
În clipele calde ce vor mai veni.