Câteodată (romantic areal)
Câteodată întind pietre peste tristețe,
Să pară mai puțin adâncă pentru suflet.
Și-mi păstrez una, așa de politețe,
Pe pământul reávăn, fără sunet.
Câteodată arunc neputința fără durere,
Să creadă lumea că zâmbesc aievea.
Și-mi păstrez o taină așa, de plăcere,
Într-un colț de vis pe care l-aș avea.
Câteodată mă-ndrăgostesc iremediabil,
De inimi la care nu pot să ajung.
Și păstrez pentru ele un cer variabil,
Până când aud cuvântul alung.
Câteodată împletesc clipe între ele,
Construind vele pentru corabia sufletului.
Și navighez peste mări de stele,
Spre orizontul și umbra uscatului.