Balada inimii frânte
De treci sufletul prin sită, căutând pași de ursită,
Vei găsi de bună-seamă, doar ecou ascuns în rană.
Cauți și nu vei găsi, mai nimic a-ți folosi.
Inima-i săracă floare, singură și iertătoare.
Stă pe clipă temătoare, așteptând ziua cea mare,
Și pulsează neîncetat, ridicând spre cer oftat.
Săracă inima mea, iar începe a mă durea,
Și se pune pe cântat, baladă de alintat.
Ș-am s-o las să fie albastră, precum cerul dumneavoastră,
Să doinească ușurel, lângă cel ce-i singurel.
Săracă-i inima mea, floare de nu mă uita,
O baladă de-aș avea, ție ți-o voi închina.