Tristețea dulce a singurătății - Episodul 1: Vortex de iubire
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt,
Alintă-mi buza dulce, sărută-mă în gând.
Nu mă lăsa să plec din visul de cleştar,
Din lumea-n care eşti un mult prea mândru har.
Alungă-ți frica rece, sărută-mi ochii trişti,
Oh, Doamne ştiu cât de adânc tu rişti.
Să rupi eternitatea într-un moment nebun,
Când dragostea nu e decât un tonic, tainic fum.
Ascultă-ţi glasul tandru care mă strigă-ntruna,
Şi pierde-te-n mine, unde-ţi găseşti structura.
Nu căuta valori când daru'-ţi stă în faţă,
Şi nu uita că viaţa nu e decât o simplă aţă.
Atunci când deschizi ochii dimineața și mirajul se topește în primele gânduri, te bucuri pentru o clipă, apoi tristețea revine.
Te amăgești privind absent pe fereastră, agățând neliniștea de o cafea repetitivă spunându-ți că viața este frumoasă. Adânc în suflet, acolo unde ești incapabil să minți, se formează vortexul care te va însoți ziua întreagă.
,,Ce-mi trebuie belea?" te minți voluntar, însă imediat privești spre prosopul atârnat și îți amintești că l-ai uitat în poziția aceea nefirească tocmai să pară că ești ocupat și că nu ai timp. Acum vezi profunzimea. Ți-ar fi plăcut să-l așeze altcineva și acum doar să-l arunci în mașina de spălat.
Singurătatea naște trăsături bizare pe care eviți să le accepți, deși fac parte din tine.
Nu mai crezi în nimeni și te simți victimă, comportându-te ca atare. Ce nu îți dai seama este că, din exterior se vede. Încet, dar sigur începi să fii evitat, exclus și marginalizat, iar tu crezi că lucrul acesta face parte din faptul că ești neînțeles. Te afli într-un complex de superioritate ciudat, din care cu tristețe o spun, vei scăpa greu. Cireașa de pe tort este când ți se propune o apropiere și o respingi cu seninătate oprindu-te la rănile acumulate, fără să poți sintetiza viitorul. Ești în ochiul furtunii!
În inima ta visezi cu ochii deschiși la o iubire de care ai atâta nevoie, însă nu iei în calcul faptul că timpul te va învinge.
Nu se va materializa dacă accepți fiecare secundă fără să o oprești. Vei rămâne singur, iar ,,Vortexul de iubire" se va pierde pentru totdeauna.
-Te rog, iartă-te și iubește!
Așa vei cunoaște bunătatea divină.