Izvor din univers
Cu atâtea povești triste prin jur,
Am nevoie de mâna ta prin păr.
O rază de care să mă bucur,
Pură precum floarea de măr.
Oamenii buni făuresc amintirea,
Ce bântuie trează prin nopți înstelate.
Rămâne ecou șoptind povestirea,
Pe insule reci și de timp izolate.
Am nevoie de ochii tăi frumoși,
Clădind constelații în inima mea.
Lumina lor va atrage strămoși,
Iar viitorul în trecut va cădea.