Plouă peste inimă
Uneori plouă prea mult peste inima mea,
Să adun picăturile într-un colț de stea?
Să unesc cerul și să făuresc un nou timp,
Cu flori deschise într-un unic anotimp?
În această minune te-aș aduce pe tine,
Iar ploaia ar dărui doar săruturi divine.
Și te-aș iubi atemporal sub cerul tandru,
Iar astrele schimbat-au toate-n policandru.
E o lume de vis făurită-n neantul visării,
O aripă de înger plutind pe întinsul mării.
E calea iubirii ce se-ntinde-n vastul univers,
În mintea oricui, cel mai de preț și unic vers.