Ce vor bărbații?
Proza este un pamflet și trebuie tratată ca atare –
Acum, când mă gândesc la titlul acestei povestiri zâmbesc și mă privesc insistent în oglindă, să văd dacă trece vreo umbră de ironie. Mă aflu într-o ficțiune, însă nu departe de lumea reală. Masculul din specia „Homo sapiens” – pe înțelesul tuturor „Om înțelept” este un adevărat fenomen al rasei din care, cu mândrie fac parte. Un înveliș dur, de multe impresionant, ascunde o ciudățenie construită pe un fundal cât se poate de simplu:
Jumătate mașină sexuală și restul dorință amestecată cu necesitatea de a se simți util, la cârma căreia femeia – a doua parte a speciei, metamorfozează totul. Cum poți fi util, dacă nu să impresionezi femela și să o cucerești. Cel puțin așa ne imaginăm.
Toate bune și frumoase!
Facem un efort de imaginație și, în prima probă introducem o ispită. O femeie frumoasă după standardele bărbaților, apărând întâmplător pe calea de rulare. Masculul merge agale și ridică ochii ori de câte ori trece o ,,bucățică”. Imediat oftează și privește stânjenit spre blugii proprii, observând pentru prima oară că are manșetele stropite și adidașii murdari. Câteva secunde își suge burta cum știe mai bine și se căznește să meargă drept. Uită cu totul de sine și instinctul sexual pune stăpânire. Știe că visează cu ochii deschiși, însă, deodată, aspectul bussines al pantalonilor, freza peste cap și dantura perfectă îi dă încredere. Aproape că o prinde de mână, dar acțiunea propriu-zisă se limitează doar la un mormăit grotesc. În scurt timp întoarce capul în lungul trotuarului, privind obosit spre rotunjimile care se îndepărtează. Din experiență știe că dama nu este impresionată și nu-i dă atenție.
Stupefacție! După câțiva pași femeia se oprește și, după o secundă de ezitare – de fapt de intimidare, se întoarce și zâmbește.
Acum râd de-a binelea în fața oglinzii. Să-l vezi pe bietul om cum se fâstâcește și pierde toate atuurile. Brusc îl cuprinde panica și coboară ochii rușinat de burta țuguiată care se încăpățânează să-l salute nejustificat. În acele momente se prostește de-a binelea. Începe să debiteze prostii cu glas tremurat de genul ,,o să merg la sală” sau „nu-mi place berea”, dovedind că frumoasa care face pași spre el a pus stăpânire definitiv pe creierul său. Scurt-circuitul este complet. Uită și propria adresă și trăiește pentru o fracțiune infinit de mică din timpul universal o poveste de dragoste în care este un super-erou, iar iubita sa este ,,bunăciunea” pe tocuri care se apropie. Deja vecina pe care pusese ochii de ceva timp, divorțată și cu doi copii, nu mai este o opțiune vandabilă. Un mare defect pe care îl are marea majoritate a bărbaților. Într-o clipă distrugem ce am clădit cu atâta trudă și cădem pradă unei ispite fantasmagorice.
La câțiva pași de nefericit, mirosul suav al parfumului îi gâdilă nările, cât să-și aducă aminte că spray-ul său obosit zace în baie de zile bune. Mereu i se pare că „mai are”și nu se încumetă să-l arunce, deși când îl folosește șuieratul seamănă cu un cocoș strâns de gât în plină activitate de deșteptare.
Acum este momentul apariției celei de-a doua ispite, o damă la fel de năucitoare care se oprește în dreptul bărbatului și îl apucă de braț.
E timpul să mă așez, pentru că ineditul momentului este monumental. Masculul nostru întoarce capul din nou, uitând să închidă gura. Îi observ atent trăsăturile și îmi dau seama că specia noastră are un mare noroc. Femelele sunt cele care ne-au călăuzit prin momentele grele ale istoriei. Noi ceilalți doar ne-am bucurat de timp, folosind diferite jucării să impresionăm. Suntem oare doar copii, indiferent de vârstă?
Ce vor bărbații?
Cea mai adâncă dorință se materializează în fața nefericitului nostru mascul. Spun nefericit pentru că nu reușește să gestioneze o oportunitate extraordinară. Singur cu sine însuși își imaginează și creează scenarii, însă nu are puterea de a le aduce în real. Așadar, după scurt timp, totul se luminează.
Cea de-a doua ispită își cere scuze pentru gestul său, invocând că masculul nostru nu părea altcineva decât unchiul său din provincie pe care nu l-a mai văzut din copilărie.
Prima ispită prelungește zâmbetul până când tânărul impunător se apropie și o ia în brațe. Pare sigur pe el și flutură cheile noii sale mașini, vrând să impresioneze.
Cât despre „omul nostru”, acesta rămâne minute bune năucit. Într-un târziu se luminează. Își aduce aminte de vecină și pornește hotărât spre casă.