Poveste de Crăciun
În seara magică, privind spre cer,
Am urmărit un fulg stingher.
Părea cumva că vrea să scape,
De îmbrățișarea timpului aproape.
L-am prins în palmă delicat,
Și l-am simțit cum m-a strigat.
Abia atunci am observat,
Că mă privea în ochi mirat.
Că n-a simțit până atunci,
Căldura inimii clădind porunci.
Că nimeni nu l-a mai topit,
De când pe lume a venit.
Și i-am simțit a lui dorință,
Să-i sorb încet a lui ființă.
Pe lume singur să nu fie,
Când va intra gingaș în glie.