Umbră în soare
Mi-e dor de ochii tăi – tată, blânzi ca o seară de mai,
Și caut glasul tău în rugăciuni spre poarta redeschisă-n rai.
Simt umbră în soare si jale prin ceață și prin văi,
Mi-e greu fără tine – tată, pavăza mea de oamenii răi...
Eternitate fără tine, e mai puțin decât o clipă petrecută-mpreună,
Mi-e dor de tine – tată, atât în zi cât și sub clar de lună.
E o lume deschisă de răni, ce așteaptă mereu o dulce mântuire,
Eu fără tine sunt în structură o mult preaschimbată fire...
Mi-e dor de mâinile tale, expresii simple a timpului trecut,
Doar în genunchi aș sta în fața ta, să îți admir iubirea ca un scut.
Și n-ai să fii nicicând atât de singur, căci noi suntem aici să te slăvim,
Întregul neam te va iubi mereu, spre zări vom căuta să te privim...
Poezie dedicată unui om, pe cât de simplu, pe atât de extraordinar.
...sărut mâna, dragă tată...