1000 de nopți și o zi - Suspendat de o floare
Mă trezesc legănat molcom, respirând briza care mi-aduce aminte de mare. Deschid ochii și văd un soare neobișnuit. Este albastru, iar erupțiile îl fac să pară pătrat. Ocupă o bună bucată din cer și mă gândesc că ar trebui să fie foarte fierbinte. Pare apropiat de planetă și sunt mirat că temperatura mediului este atât de plăcută.
Sunt pe un balansoar, sau ceva de genul, agățat cu mâinile de liane. Ridic privirea și urmăresc fascinat ploaia de particule care acoperă totul în jur. Deasupra tronează petale uriașe de culoare aurie, în mijlocul cărora stamine de un roșu amețitor îmi taie respirația.
Sunt suspendat de o floare care își produce propriul micro-climat, în mijlocul unei ape, posibil ocean, cu insule care abundă de viață. Estimez că mă aflu la o sută de metri de nivelul zero, dar pot observa cu ușurință ecosistemul. O enclavă generoasă, în care disting animale asemănătoare primatelor, zbenguindu-se prin coroanele arborilor.
Din zare se aud triluri încântătoare. Trei zburătoare trec într-o cadență molcomă. Se apropie mult de constituția balenelor. Două dintre ele, mai mari, se rotesc în jurul unei a treia creaturi care pare a fi puiul. Mă observă și ignoră dansul adulților, pornind hotărât către mine. Se oprește folosindu-și aripile laterale și emite un tril. Mă privește cu ochi blânzi. Întind brațul.
Telepatie?
Se prea poate. Simt gândurile micuțului peste care intervin cele ale adulților. Nu sunt speriați de mine – nu mă percep drept o amenințare.
Îi întreb: „Unde mă aflu?”
Îmi arată cu ochii minții. Soarele planetei pierde cantități impresionante de plasmă, atrase într-un puț gravitațional. Asta determină cantitatea de energie aruncată în spațiu să fie mult mai mică decât puterea reală a astrului. În partea opusă disting o gaură albă, din pântecul căreia izbucnesc jeturi de materie, alimentând pierderile gigantului. Cumva pare pătrat. Mă gândesc că fenomenele se compensează reciproc. Urmăresc creaturile ieșind de sub scutul florii. Se contopesc într-un singur organism și pornesc spre o altă plantă. Mă străduiesc să disting puiul, dar pare imposibil. Este integrat perfect.
Aș vrea să mai rămân pe această lume incredibilă, însă dimineața sosește.
Numele meu este Vic La'Plante și trăiesc ceva peste închipuire. Virusul contactat sau inoculat mă determină să experimentez în fiecare noapte ceva incredibil.
Nu știu ce va urma, dar după fiecare întuneric, urmează aceeași zi.