Din legendele lui Rhoor ( Episodul 4 - Călătorie spre Marte)
...-Poţi renunţa, să ştii! Nimeni, dragă Rhoor, nu te poate obliga să pleci în această misiune.
Se opri gândindu-se că asexuatul poate să-i citească gândurile. Este un ,,one way ticket”.
-Ştiu bine acest lucru, domnule Farlett și îţi mulţumesc pentru grija pe care mi-o porţi. Știi la fel de bine ca toată lumea, că sunt în măsură să duc la bun sfârşit această misiune. N-am să las pe nimeni în locul meu.
Bărbatul se grăbi să-i răspundă. Scutură mâna puternică privind în ochi pe cel sau cea care urma să plece în două zile în prima călătorie cu echipaj spre Marte. Părăsi camera liniştit.
Legenda va spune că :
„În august 2037- nava cargou Orion se desprinde de Staţia Internaţională, având la bord un echipaj format dintr-un singur om, asistat de doi roboţi multi-funcţionali.”
... Privea planeta cu ochi galeşi, încercând să-şi impună gânduri mai puţin sumbre. Aştepta răspunsul la pachetul de întrebări pe care îl formulase în legătură cu proasta funcţionare a echipamentelor de la bord. De fiecare dată trebuia să aştepte douăzeci de minute până când informaţia ajungea pe Terra și tot atât până când sosea răspunsul. Preţ de jumătate de zi se chinui să aducă nava pe o orbită geo – staţionară, evitând o bună parte din informaţii defazate. Folosi compensatoarele inerţiale pe post de rachete de stabilizare şi manevra se dovedi eficace. Orion se opri. Călătoria de şapte luni se încheie în zgomotul contactelor care închideau circuite complexe. Rhoor urmări calculul orbitei şi zâmbi. Începu să gândească cu voce tare, atras de Miko, unul din cei doi roboţi multifuncţionali, în timp ce părăsea puntea către zona hangarului. Îl căută din priviri pe Viky, celălalt artificial, aşezat pe scaunul consolei principale.
-Uimeşte-mă! Putem începe procedurile de amartizare?
-Procedurile au fost declanşate, domnule! Am început verificarea softului navetei. Miko pregăteşte sonda care va inspecta arealul.
Modelul Viky era recunoscut pentru modul unic de a interpreta datele. Era primul „102”- construit pentru misiunea de pe planeta roşie. Miko, fratele său, era un hibrid care îmbină tehnologia cu milioanele de nano-roboţi. Putea să facă faţă misiunilor de risc maxim, în condiţii extreme. Înzestrat cu o baterie de putere, funcţionarea sa în regim autonom se ridica la aproape şase sute de ore.
Cu toate acestea Rhoor îl prefera pe Viky pentru că era înzestrat cu un program complex relațional. Câteodată avea senzaţia că se află în fața unei ființe umane şi nu un android.
Pe uşa de acces către hangarul navei, Miko intră la numai cinci minute de când o părăsise. Rhoor îi privi mersul caraghios.
-Vreo problemă?
-Domnule comandant, s-a declanşat alarma de proximitate! Acum trei minute şi cinsprezece secunde! (Rhoor se încruntă).
-Nu am auzit nimic. Computerul nu a sesizat nici un pericol. Ce vrei să spui?
Gândi că robotul are vreo defecţiune.
-Eu, domnule am dezactivat senzorii! Am cerut computerului să ecraneze întreaga navă!
-Să ecraneze!? De ce? Ştii bine că asemenea decizii trebuiesc luate de mine! Dacă ameninţarea este extremă, atunci poţi subscrie !
-Protocolul intern, articolul 316, paragraful„A”, turui artificialul.
-Scuteşte-mă de baliverne! Ce vine către noi, vreun asteroid?
-Nu domnule, se destăinui Miko. Este o navă spaţială, de origine necunoscută! Am motive să cred că a fost aici, ascunsă după satelitul Phobos. A ieşit din camuflaj acum trei minute și douăzeci de secunde. Am întrerupt comunicarea radio și am închis camerele de luat vederi, conform protocolului.
-Eşti sigur că este o navă?
-Da, domnule! De altfel...
În clipa aceeia Orion se zgudui din toate încheieturile. Rhoor zbură peste pupitre și se prăbuşi înconjurat de o ploaie de scântei. Computerul navei declanşă alarma. Motoarele principale se opriră şi orbita geo - staţionară îşi pierdu stabilitatea.
-Pornire de urgenţă a motoarelor secundare!
-Destinaţia?
- Calculare rută către Centura de Asteroizi ! E un ordin!
-Comandă acceptată! Estimare până la pornire: şase sute secunde!
Rhoor continuă:
-Computer! Activează toţi senzorii funcţionali.
Ecranul principal, luminat de ultima înregistrare video a planetei, se înnegri. Prim planul descoperi nava extraterestră, ajunsă la câţiva zeci de kilometri de Orion.
-Vreau o scanare!
...-Imposibil de realizat! Imposibil de continuat procesul de pornire a motoarelor secundare!
Din burta navei străine izvorî un fascicul fotonic. O undă învălui nava pământeană.
*
De trei ore stătea acolo, fără să întrerupă nicio clipă câmpul generat de mentalul său. Se afla într-o nişă, în mijlocul creaturilor care îi cuceriseră nava. Douăzeci şi trei de fiinţe bipede. Pe Viky îl dezactivară imediat. Patru dintre ei se chinuiau să-l dezasambleze chiar acolo, printre pupitre. Reuşiseră să-i detaşeze capul şi plimbau degetele lungi peste uniformităţile corpului de metal. Cât despre Miko, extratereştri avuseră ceva de furcă până să îl neutralizeze. Echipamentul intern îi transformă structura în titan.
Câmpul de invizibilitate îşi pierdu consistenţa. Rhoor renunță la invizibilitate.
-Ştiu că mă înţelegi! Ar trebui să colaborezi! Senzorii arată că eşti conştient.
Pământeanul simţi mâinile încătuşate. La fel şi picioarele. O coroană îi strângea capul ca într-o menghină. Auzise cuvintele în reflexia metalică a unui sintetizator, dar nu se grăbi să reacţioneze. Mişcă uşor capul.
-Aşadar, te-ai hotărât. Extraterestrul coborî dispozitivul din dreptul gurii minuscule. Ochii mari şi oblici îl focalizau într-o fulgerare intensă.
-Cine eşti?
-Numele meu este Rhoor și sunt un locuitor al planetei Terra.
Străinul era confuz. Avea în faţă o fiinţă care avea treisprezece spirale A.D.N. Ori de câte ori refăcea testele, rezultatul era acelaşi. Rasa sa avea codul genetic structurat în şase. Şi se considerau superiori. Pământenii, de care se foloseau de atâta timp, doar două. Marele Zuph, conducătorul navei căută în arhive informaţii despre pământeni. Încerca să găsească vreun indiciu despre acest Rhoor, dar nu descoperi nimic. Navele luxuriane se opreau pe orbita Terrei, camuflate în spectrul vizibil şi cele douăzeci de mii de exemplare umane erau teleportate de fiecare dată, fără nici o problemă. Extracţia endorfinelor se făcea imediat, apoi trupurile erau incinerate. Frecvenţa acestor meniri nu divulga vreun secret. Se făceau de câteva ori pe an în ultimul secol.
Se hotărî să-l elimine pe ciudatul pământean.
Nici armele şi nici coroana de pe cap, cu rol de control mental nu erau de niciun folos. Rhoor dispăru şi dispozitivele care îl înlănţuiau se prăbuşiră. Zâmbi. Avea destul timp pentru a-şi activa spirala treisprezece. Cea care îi transforma trupul într-o bombă teribilă...
Legenda va spune că:
„Marte, planeta soră a Terrei a devenit al doilea cămin al umanităţii. Conceptul de Marte-verde s-a dovedit cât se poate de real. Rhoor nu a adus numai echilibrul. A deschis şi drumul colonizării. S-a jertfit, dar programul a continuat. La doi ani de zile de la atingerea destinaţiei de către nava Orion, pe Terra s-a născut un alt Rhoor”.