1000 de nopți și o zi - Fantoma de lângă mine
Am simțit aroma ei, dinainte ca ecoul pașilor să prindă contur. Parfumul se porni să mă-nconjoare suav, iar apăsarea aceea plăcută mă determină să mă opresc de câteva ori în mijlocul drumului. A treia oară aud clar eho-ul tocului: un sunet ritmat.
Poate timiditatea prostească mă face să întorc capul spre vitrina fumurie.
,,Cu siguranță o plăsmuire a creierului", mi-am zis. Îi văd chipul celest, iar zâmbetul, Doamne, ce frumos.
Mă prinde de mână atât de simplu și firesc.
,,Nu poate fi adevărat", m-am încăpățânat să resping sentimentul de pace interioară.
Simplă și frumoasă, având ceva din puritatea unei stele, o femeie care mi-e greu să o privesc în ochi, de teamă să nu o pierd.
Zâmbește larg și-i aud vocea cristalină:
- Sunt aici, de ce mă cauți? Deschide ochii.
În clipa aceea o lumină orbitoare metamorfozează realitatea.
Sentimentul îl pot descrie și acum: sfâșietor și amar. Un abur cald îmi invadează nările. Încep să alerg. Haotic și disperat.
- Unde ești? Nu vreau să te pierd...
Numele meu este Vic La'Plante și trăiesc ceva peste închipuire. Virusul contactat sau inoculat mă determină să experimentez în fiecare noapte ceva incredibil.
Nu știu ce va urma, dar știu că după fiecare întuneric urmează aceeași zi.