De vrei
La margine de drum, pe o colină ștearsă,
Am întâlnit drumeț cu fața mereu arsă.
La brâu purta însemn de prea-amară sare,
Ce lacrimile vieții le pune în valoare.
În brațe avea povară drept trudă neoprită,
Precum e fiecare clipă ce poate fi răpită.
Doar ochii erau veseli când cerul el privea,
Spre duhul lui Mesia învăluit în stea.
Și m-am oprit în loc cerându-i prorocire,
Despre a mea soartă pierdută de cinstire.
A râs atât de tare că firea mi s-a stins,
Zicându-mi mai apoi cu glasul tot aprins:
,,De vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă,
Să-i spui în gând ce planuri ai tu mâine.
Căci El te lasă să visezi în sfântă taină,
Spre viitor clădind din ea o mândră haină."