Opriți războiul
Și parcă norii au început să plângă,
O ploaie ce vrea ca să ne frângă.
Se aude într-una plânsul de străbun,
Întins pe afétul unui rece tun.
Și iarăși plânge mamă de soldat,
Pierdut în rece, nevăzut blindat.
Și iar tresare inima în șuierat,
Război deschis în timpul de iernat.
E timp de a fi mai buni cu nemurirea,
Să ne smerim și să uităm ce-i asuprirea.
N-ajunge câte-s rele peste lume?
Abia scăparăm de ascunse ciume.
Ce vreți să faceți cu minunea,
Ce a clădit cu atâta trudă lumea?
Ce vreți să faceți cu viața mea,
Ce-i fir din fostă și aprinsă stea?
Opriți războiul - că mă doare,
S-aud atâta foc și nesfârșită jale.
Să văd cum timpul plânge într-un colț,
Și roata vieții rămâne într-un bolț.