Nostalgie în zbor
Peste frunzele ce cad, caut umbra ta,
Nu e loc în care trec, să te pot vedea.
Nu-ți găsesc privirea, dulce strălucire,
Chipul tău suav, naște nălucire.
Plâng și arborii în vânt, triste simfonii,
Pleacă păsările-n zbor, numai tu nu vii.
Dulcea mea copilă, unde te-ai ascuns,
Mi-ai lăsat tristețea, drept un mir de uns.
Și mi-e dor cât ține ziua peste noapte,
Să auzi chemarea înecată-n șoapte.
Vino să-mi alini sufletul pustiu,
Adu-mi înapoi glasul argintiu.