Generația a-4-a: Adevărul despre extratereștri - Episodul Pilot
(Eseu realizat în urma interviului
cu o ființă atemporală).
În aproape toate colțurile lumii, apariția obiectelor zburătoare neidentificate este o certitudine. Numeroase ,,incidente" de grad superior au alimentat și continuă să facă acest lucru - speculații privind ființe inteligente provenite din planuri existențiale diferite de evoluția firească a umanității.
Oricâte dovezi grăitoare ar exista în susținerea teoriei privind viața de pe alte lumi, oficialitățile exclud o recunoaștere lipsită de dubii. Și poate că la urma urmei au dreptate. În rândurile de mai jos voi încerca o abordare diferită a problemei.
Științific vorbind planeta noastră, Terra, are o vârstă respectabilă de aproximativ 4,54 miliarde de ani. Îndeajuns ca evoluția, oricare ar fi spirala faptică, să aducă concret, de mai multe ori, generații de ființe în vârful lanțului trofic. Tot o certitudine este și faptul că orice proces pe această planetă este cumva repetitiv, existând cicluri clare în toate aspectele. Unicitatea corpului nostru ceresc ( încă relativă, desigur) demonstrează că Terra se adaptează vremurilor.
Trăim într-o generație respectabilă folosind acest ,,autoadapt" al locului.
Dintr-o perspectivă speculativă, a treia planetă din sistemul solar este vie, fiind de fapt o entitate de sine stătătoare. Ca orice este viu, evoluează traversând ere diferite, emanând vibrații complexe care transformă necesitățile sale în civilizații precum cea a noastră. Nu vorbim neapărat de o dezvoltare în plan pozitiv după standardele umanității. Adică procesul de dezvoltare tehnologică în esență nu este neapărat benefic. Planeta noastră nu vrea să colonizare alte lumi sau să le cucerească. Ea caută un lucru cât se poate de simplu: echilibrul.
În momentul în care acest concept se îndepărtează de vectorul dorit, planeta restartează evoluția - asta din punctul nostru de vedere - adică reface timpul printr-o revenire către un punct comun pe care umanitatea îl înțelege greșit ca fiind apariția vieții.
Fiecare generație a avut istoria ei, după cum și noi o avem pe a noastră. 10000 de ani în urmă transformă totul într-o nebuloasă. Nu avem acces cu adevărat la informații. Doar speculăm.
Umanitatea a cunoscut o eră relativ constantă de evoluție, mulțumind cu o relativitate restrânsă dorința planetei mamă. Apoi manifestările omului au început să producă consecințe. Nevoia de echilibru a Terrei a început, ca în toate celelalte variante, să nu mai coincidă cu manifestările lui homo sapiens.
Cum a reacționat planeta?
Pentru început a modificat frecvența vibrației omului, excluzându-l treptat din legăturile tainice de până atunci.
A urmat ,, boom-ul" tehnologic - lumea modernă, îndepărtându-ne și mai mult de esență.
Bineînțeles, omenirea nu ar fi fost capabilă de o evoluție tehnologică în ,,scară logaritmică" - să mă exprim plastic, dacă nu ar fi intervenit ceva. Ne aflăm la capătul erei de evoluție, unde urmează o „repornire” a timpului. Totul este diferit de ceea ce ne imaginăm.
Planeta permite o întrepătrundere limitată a planurilor evolutive, aducând în existența noastră ființe din ciclul trecut, pentru a grăbi eliminarea generației noastre.
Generația a-3-a a început să fie folosită la sfârșitul secolului XIX, când Terra a conștientizat că generația a-4-a, umanitatea, este la rândul ei un eșec. A permis întrepătrunderea erelor folosind ființele din generația anterioară și supertehnologia lor, dobândită desigur de la generațiile inferioare ca și numerotare.
Speculând, putem merge către prima generație, cea mai longevivă, în care planeta și-a pus cele mai mari speranțe.
Este vorba de giganți, ființe asemănătoare nouă, dar foarte înalte. Înălțimea medie de peste 4 metri(!), pacifiști și ocrotitori ai naturii. S-au dezvoltat nestingheriți timp de peste un miliard de ani, dobândind abilități în stăpânirea echilibrului necesar. Ruptura a apărut când societatea a început să se bazeze pe un combustibil relativ inofensiv pentru trupul planetei: hidrogenul. Să nu uităm că în acele vremuri luna, satelitul natural de astăzi nu exista. Terra compensa prin modularea gravitației, benefică pentru ființe de asemenea dimensiuni, imprimând axei o stabilitate decentă. Giganții au construit o stație orbitală pe măsură, la aproximativ 400 de kilometri, situată pe o orbită geostaționată, cu ajutorul căreia descompuneau apa provenită din oceane, transformând-o în combustibil. Rezidul acestui proces, nimeni altul decât oxigenul, a fost stocat în proxima apropiere a mantalei într-o rocă care astăzi nu mai există.
Două secole mai târziu, uriașa cantitate de apă extrasă a provocat primul dezechilibru major.
Terra a reacționat schimbând câmpul gravitațional, atrăgând numeroase comete către suprafața sa. Printre ele 2 asteroizi impresionanți, purtători ai unei cantități pe măsură de hidrogen îndeobște în stare lichidă, au bombardat planeta. Extincția a urmat drept o consecință firească. 98,9% din specii au dispărut, inclusiv giganții.
Terra a restartat timpul, însă uriașa cantitate de hidrogen, împreună cu oxigenul depozitat a îngreunat planeta. Apa a reușit să acapareze peste 90% din suprafață antrenând noi comete, metamorfozând corpul ceresc într-o lume a apelor.
Viața a renăscut.
500 de milioane mai târziu, vârful lanțului trofic a fost acaparat de acvatici.
Superbi atâta timp cât nu și-au dat seama că sunt stăpânii absoluți.
Lipsiți de prădători naturali, rechinii cu brațe au cucerit abisurile, construind o societate bazată pe castre războinice.
Prăpădul a devenit evident într-un timp relativ scurt, de câteva milenii.
Cum era și firesc, Terra a reacționat.
A folosit prima generație de giganți, deveniți acum extratereștri pentru lumea apelor, mixând timpul pentru a permite o întrepătrundere a civilizațiilor.
Tehnologia a contribuit la un fapt inedit.
A atras ,,un rătăcitor" din abisul solar, cunoscut de noi sub numele de Thea, în timp ce undele emise de brâul construit în jurul Terrei de către acvatici au alterat continuu spațiu-timp.
A urmat o coliziune fantastică, mama Pământ neputând să anticipeze apropierea corpului ceresc.
O catastrofă, dar și o naștere: luna.
Noi vrem să credem că acest impact a avut loc acum câteva miliarde de ani, la începutul istoriei.
Adevărul este că Terra și-a folosit calitățile excepționale, atunci când uriașul corp ceresc a întrat în câmpul ei gravitațional.
Impactul a avut loc într-un spațiu atemporal, cât să nu afecteze timpul universal.
Acum 900 de milioane de ani, Terra s-a schimbat pentru un observator neutru, aproape instantaneu.
Pe cerul ei a apărut o nestemată, satelitul natural, care a fost modelat cât să fie atât de unic.
Viața a pornit din nou.
800 de milioane de ani mai târziu, generația a-3-a a convins planeta mamă că este ceea ce trebuie.
Ființe dornice de a învăța și a ocroti, beneficiind de modularea gravitației și stabilitate au căutat să-și dezvolte sinele declanșând însă o problemă inedită.
Au alterat multiversul prin dorința lor de a se ridica pe un plan existențial superior.
Nimic nu a putut salva ,,omuleții gri" de la propria prăbușire.
O implozie pe care Terra a tratat-o ca o boală cât se poate de severă, închizând căile de acces spre lumile paralele.
Un tratament ciudat, bazat pe un virus provenit dintr-o lume supusă altor legi ale fizicii decât ale noastre a decimat viața printr-o nouă extincție.
A patra generație, omul, s-a născut printr-un proces evolutiv accelerat de ceea ce Terra nu a putut să anihileze în totalitate: virusul interdimensional.
Acum suntem în pragul extincției, Pământul nemaiputând face față acestei generații.
Se întâmplă mai repede decât și-ar imagina cineva. Folosim petrolul, combustibili solizi, iar Terra reacționează.
Reface rezervele de petrol, dându-ne impresia că putem trăi așa la nesfârșit.
Permite deschiderea de portaluri interdimensionale, unde sunt captive rămășițele generației a-3-a, pentru a ne grăbi prăbușirea.
Concluzia episodului:
Extratereștri au trăit pe această planetă, făcând parte dintr-o generație anterioară nouă.